Trebuie sa las in urma trecutul, sa renunt la tine. Mi se pare atat de dificil sa fac asta. As vrea sa cred ca voi reusi, dar increderea nu a reprezentat in nicio clipa punctul meu forte. Imi spui cu atat de multa certitudine ca sunt puternica si ca voi trece peste asta, dar... dintotdeauna a existat un "dar" care a daramat toate zidurile pe care cu greu le-am ridicat. Ziduri care sa ma protejeze de tine sau de mine, nu mai stiu din ce motive le-am permis sa-mi umbreasca orizontul. Abandonandu-te am impresia ca dau drumul unei parti importante din mine, ca nu voi mai fi aceeasi dupa ce voi fereca portile cutiei cu amintiri.
As vrea sa-mi regasesc linistea, sa nu mai tresar de fiecare data cand ne intersectam privirile, sa nu mai tremur in momentele in care imi esti aproape, sa nu mai plang. De fapt, cel mai mult mi-as dori sa nu mai am lacrimi, sa-mi sece ochii... Ma incearca sentimente atat de ciudate si derutante in prezenta ta, nu-mi explic amalgamul de senzatii care ma cuprind, ma urca si ma coboara in infern.
Spune-mi tu, tu stii de unde vin aceste stari? Trist e ca taci si ca nu mai inteleg nimic, nu mai suport, deloc...
1 comment:
Da, e trist si mult mai greu atunci cand celalat tace... si o face pentru ca-i e bine... Asta ar trebui sa fie un lucru bun pentru tine, chiar daca doare... Si apoi... nu renunta! Adica... renunta la ideea de a fi impreuna sau de a fi bine intre voi (caci asta el o stie probabil mai bine ca nu se va mai intampla), dar nu esti obligata sa renunti la tot ce ai simtit bun si frumos... Poti alege sa iubesti in continuare... daca ai puterea sa o faci in ciuda suferintei, atunci vei reusi sa zambesti, stiind ca sentimentele frumoase sunt inca in tine - ceea ce e minunat! Si avand in tine sentimente frumoase, si nu lacate si ziduri, vei putea creste... te vei putea dezvolta, te vei putea pune pe tine pe primul plan, stiind ca ceea ce simti in tine e minunat, chiar daca iti provoaca durere...
Si apoi, durerea va disparea, si ceea ce simti se va directiona incet incet catre altcineva... intai catre tine... apoi... nu mai conteaza. Caci vei fi bine. Si de acolo incepe o noua calatorie...
intrebarea e... unde te duce acea noua calatorie? Stii? Si cum vei fi tu cand vei merge in ea? Asa cum esti acum? Sau cumva cum ai vrea sa fii dar acum nu poti? Caci ai putea, dar poate pentru asta tre sa lasi binele sa invinga... sa privesti inainte, lasand raul sa te doara, stiind ca mai important decat el e ceea ce simti frumos...
Post a Comment