Pierdem oameni. cand lasam o zi sa se sfarseasca fara sa-i privim in ochi, fara sa-i imbratisam, fara sa le spunem cat de mult inseamna. Aparent, ne indepartam inconstient. Insa, de cele mai multe ori, voluntar. Ii distantam pe cei care ar trebui sa ramana aproape. Prin priviri reci, indiferenta si mai ales, tacere. Ne amintim de ei cand avem nevoie de un zambet. De o mangaiere.
Ne pierdem. In clipa in care nu ne mai uitam in urma. Cand prezentul se transforma continuu in viitor. Cand nu ne mai bucuram de lucrurile simple... De cand nu i-ati mai conturat linile fetei celuilalt? Incet. Ca si cum timpul ar fi lipsit de sfarsit...
Sa-i lasam in preajma noastra atat cat ii mai avem langa noi...
1 comment:
îmi place poza...mult...pe plaja...
se anunţă un sezon estival frumos! :)
referitor, la post...ceea ce am transmis si eu, cu o unda de regret...
Post a Comment