From this moment

De ce am crezut dintotdeauna ca incep si ma sfarsesc in tine ? Poate fiindca te-am simtit mult mai aproape de mine decat erai de tine insuti… Adoram sa ma strangi in brate, iar in acele momente eram mai mult decat egoista pentru ca imi ofereai un sentiment nemaiintalnit de siguranta… nu m-ai invatat sa te uit si oricat de mult as vrea sa pierd clipele din ultimele doua luni, nu reusesc. Ai devenit parte din mine. Ma incearca senzatii atat de stranii in absenta ta incat nu stiu cum sa ma manifest. Deunazi te-am revazut si… mi-am temut sa te privesc in ochi. Lasitatea mea a depasit orice limita, iar atunci cand te-am avut in fata, tremuram mai rau ca o varga…

…
Trecutul ma loveste din toate partile. Oare ma va coplesi? Oare va pune stapanire pe chiar si pe umbra mea ? Incerc fara oprire sa inteleg… sa te inteleg… dar ma depaseste… Plang… dar ecoul nu se aude.. .trist si mai ales intuneric. De maine ma voi pierde…