Ştiai?

"Ştiai că nu există oameni fericiţi? Doar oameni mai mult sau mai puţin trişti. Tu eşti fericită în minutul de acum sau crezi, ca în cântec, că această certitudiune reprezintă ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa?".

Aveam impresia că îmi anulasem toate gândurile melancolice, însă gustul amar al realităţii mi-a arătat că toate senzaţiile şi sentimentele pe care le am în această clipă nu cuprind mai mult decât tristeţe. Aş vrea să fiu fericită, îmi doresc acest lucru, dar acum lăcrimez. Aş vrea să mă opresc, să şterg totul, să nu te mai ştiu.

Îmi vei replica, aşa cum faci mereu, că nu am niciun motiv să plâng, că e necesar să zâmbesc din tot sufletul, dar eu... eu chiar simt că nu mai pot, şi mă roade vina asta, mai tare ca oricând.

Îmi spuneai că sunt puternică şi că nu am nevoie de tine sau de altcineva în viaţa mea, că ar trebui să-mi fie suficiente puţinele lucruri care în ochii mei nu reprezintă nimic. Tot ce ştiu este că ochii tăi mă completau. Straniu. Nu ştiu dacă aş mai simţi aceiaşi fiori dacă te-ai afla acum în faţa mea. Eşti departe, de asta sunt sigură.