Credeam ca tin la oameni. Nu conta faptul ca faceau sau nu parte din viata mea. Nu ma interesa nici daca imi zambisera vreodata sau daca-mi adresasera vreo vorba buna. Nu era important nici daca ma imbratisasera in vreo clipa. Tot ce ma interesa era daca privirile ni se intersectasera doar o fractiune de minut.
Cu tine a fost diferit. O noapte intreaga m-ai ascultat... putini sunt cei care au facut asta pentru mine. Sau poate am uitat. Sau refuz sa-mi amintesc...
Ciudat e ca mi-e dor de tine. Dar nu ma incearca acel sentiment de obisnuit de lipsa a persoanei iubite sau a unui prieten vechi. Din contra, imi e dor de un simplu necunoscut pe care nu stiu daca il voi mai revedea.
Am impresia ca in prezenta ta am zambit cel mai des in ultima vreme. Atunci mi-am amintit de mine... ce strainiu suna: sa-ti aduci aminte de propria persoana. Stiu ca e imposibil ca un simplu om sa-ti redea bruma de incredere pe care o pierdusesi ... nici nu mai stii cand.
Aceste cuvinte sunt pentru tine, straine: chiar sunt vesela tot timpul. Voi invata sa nu fiu mandra de mine, ci sa-mi recunosc adevarata valoare. Thanks!
No comments:
Post a Comment