„Oamenii se împiedică uneori de adevăr, dar se ridică şi merg mai departe.”
Murphy
Fiecare dintre noi simte câteodată tristeţea unei minciuni. Prinşi în goana noastră zilnică, ne înconjurăm cu timpul de lucruri, mai mult sau mai puţin materiale, care ne creează o imagine contorsionată a realităţii.
Astăzi minţim puţin, mâine încă puţin, în zilele următoare mai adăugăm o brumă de ireal în urma noastră şi ajungem să călcăm doar pe universuri inexistente. Şi ne trezim realizând că tot ceea ce se află lângă noi este lipsit de adevăr. De ce oare ne încăpăţânăm să evităm acel ceva care ar da un oarecare sens existenţei noastre? Care reprezintă motivul datorită căruia refuzăm să vedem adevărul din faţa noastră? Nimeni nu vrea să-l audă de teamă să nu se rănească şi nu-l dezvăluie pentru că li se pare că e mai bine să trăiască în minciună. De ce această atitudine? Nu vrem să realizăm cât de mult ne-ar schimba orizontul o frântură de realitate. Cineva susţinea că adevărul nu există, el fiind mai degrabă o chestiune relativă. Însă dacă ne străduim să-l descoperim, putem spera că vom înţelege lumea în care trăim.
No comments:
Post a Comment