Ultimul gand.
Incerc sa-mi amintesc cateva din atingerile pe care le-ai uitat pe umerii mei in acea noapte, dar nu reusesc sa simt decat gheata lacrimilor.
In bratele tale, mi-am regasit linistea si pentru cateva clipe nu a mai fost pustiu, nu a mai fost intuneric, doar lumina.
O lumina calda si orbitoare in care m-am pierdut, pas cu pas, respiratie cu respiratie, sarut cu sarut.
Farama din tine.
M-am incapatanat sa nu-i dau drumul, sa o tin strans crezand ca astfel te voi pastra in apropierea mea pentru totdeauna.
Sperand ca nu-mi vei pustii orizontul si ca voi privi rasarituri si apusuri tinandu-te de mana.
Am indraznit sa am incredere in tine si... farama s-a risipit brutal si brusc de prapastia nesfarsita dintre noi.
Am cazut si mi-e teama si frig....
No comments:
Post a Comment